Air New Zealand poate, noi de ce nu?
De curând stăteam de vorbă cu o domnişoară care se ocupă de comunicarea unei companii aeriene româneşti şi îi povesteam despre o idee de-a mea ce ar implica o companie aeriană şi o poveste mai “deocheată”. Deşi domnişoara cu pricina a părut interesată de ideea mea şi i-a văzut potenţialul, mi-a spus că nu va fi acceptată de top managementul companiei, tocmai pentru că are o componentă sexuală.
Am trecut peste idee, dar astăzi am văzut noul clip al celor de la Air Zealand şi mi-am amintit de clipurile pe care le-au avut anul trecut.
Anul trecut în vară, cei de la Air Zealand au filmat un clip cu instrucţiunile de siguranţă de care nu vom scăpa niciodată înaintea unei decolări. De aceeaşi idee au legat şi un clip publicitar şi au strâns pe canalalul de Youtube al campaniei peste 12.5 mil de vizualizări.
Atunci ţin minte ca lumea a fost impresionată de ideea celor de la Air Zealand:
Şi clipul comercial:
O idee frumoasă, executată elegant şi cu bun simţ, dar cu o componentă sexuală destul de evidentă de care nu a fugit top managementul lor.
Săptămâna trecută, au mai avut o idee în care au luat echipa de rugby a ţării şi au filmat cu aceştia aceleaşi instrucţiuni de siguranţă.
Sunt curioasă să văd câte vizualizări va strânge acest clip.
Read More
Cafe Vernescu – Un ceai, o cafea, o ruletă
Café Vernescu, Calea Victoriei nr. 133, sector 1, Bucureşti, Tel: 0213119744
A trecut ceva vreme de când am mai scris un Review şi aş fi putut scrie despre multe dintre unităţile de cazare sau de alimentaţie în care am fost în ultima vreme, însă nu am simţit imboldul de a scrie. Poate pentru că nu am fost impresionată, poate pentru că nu mai simt imboldul de a scrie în general, toate acestea până acum când m-am decis să scriu despre Cafe Vernescu.
De când am aflat că s-a deschis această cafenea am vrut să ajung acolo iar invitaţia la “Ceaiul de la ora 7″ din partea HotCity şi a Alinei Constantinescu a fost motivul perfect pentru a vizita această cafenea.
Cum să nu vrei să bei o cafea în Casa Vernescu? Vorbim despre un monument istoric, de o emblemă a Bucureştiului.
Construită în 1822 de boierul Lenş, Casa Vernescu are o istorie în spate. A fost sediul Colegiului Militar, al Ministerului de Război sau al Statului Major al Armatei Ruseşti. Strălucirea i-a fost dată de Gheorghe Dimitrie Vernescu, care după achiziţia din 1886 a transformat clădirea de pe Calea Victoriei în palatul pe care îl admirăm şi acum, iar aceasta s-a întâmplat cu ajutorul unuia dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi din istoria României – Ion Mincu.
Tot ce trebuie să faceţi e să mergeţi şi să vă comandaţi o cafea aromată Goppion sau un ceai exotic La Via del Té şi să savuraţi unul dintre biscuiţii pregătiţi de către marele chef Joseph Hadad. Dacă vreţi puteţi vorbi cu unul dintre angajaţi şi veţi fi plimbaţi într-un tur al Casei Vernescu. Pe lângă mesele de ruletă veţi putea vedea picturile lui George Demetrescu Mirea şi vă puteţi imagina că sunteţi prezenţi la unul dintre balurile sau seratele anilor 1900.
Este turismul sexual o soluţie?
Când am aflat de noua propunere a Dlui Mazăre, prima mea reacţie a fost “Da! Uite, dom’le, pe cineva care vede adevăratele frumuseţi ale ţării!”. La o primă vedere cred că putem susţine cu uşurinţă o asemenea idee, mai ales când ne uităm la filmuleţe de pe plajele patriei. Până la urmă chiar şi Corina Martin* a acceptat că avem nevoie de banii domnilor bogaţi:
Cred că nu are rost să nu admitem că avem fete frumoase şi că asta, la un moment dat, ne-ar putea diferenţia de alte ţări. Ruşii, arabii ar căuta o destinaţie atractivă în care să poată cheltui mult, să se poată simţi foarte bine, o destinaţie în care să aibă servicii de calitate, dar să fie tentaţi să cheltuiască. Cred că ar trebui să ne dorim şi acest lucru
Este adevărat că turismul bazat pe frumuseţile României ar aduce o sumă interesantă de bani, dar mă intreb ce ar mai putea aduce?
Doar începând să mă gândesc la promovarea turismul sexual încep să mă gândesc la: protituţie ilegală, proxenetism, economie subterană, jocuri ilegale, abuzuri, boli cu transmitere sexuală. Să nu uităm un exemplu precum cel al Thailandei.
România nu este suficient de matură ca să se poată promova într-un asemenea mod. Noi nu avem cadrul legislativ pentru a deveni un paradis sexual. Sigur că avem şi acum de a face cu prostituţie şi proxenetism, că auzim poveşti despre traficul de carne vie şi că sunt nişte subiecte ascunse sub preş, dar mi-e teamă că dacă am promova o asemenea imagine a ţării noastre, vom ajunge să nu mai fim atât de liniştiţi pe străzile bucureştene sau constănţene.
Nu sunt o pudibondă, însă în situaţia aceasta mă gândesc că România nu ar avea nevoie de banii arabilor sau ruşilor.
Ştiu că toţi suntem supuşi erorii şi tocmai de aceea sunt curioasă să aflu ce credeţi voi.
* EVZ Read More
Let’s Brand Romania!
Aşa sună invitaţia celor de la Palkoo. De fapt vorbim de un concurs cu un premiu de 1000 dolari pentru cel mai interesant logo, la competiţie directă cu cel prezentat la Shanghai.
Palkoo.com este un site de design crowdsourcing lansat luna trecută şi care se foloseşte în mod inteligent de scandalul noului logo.
Deja sunt peste 50 de lucrări participante şi presupun că pâna la sfârşitul concursului vom avea parte de câteva logouri care să reprezinte corect România.
Logo preluat de la concurentul Cristian Cazacu
Un moment trist pentru România
Via Hotenews
Lăsând la o parte nenumăratele lipsuri ale echipei care a manageriat acest proiect (scurgerile de informaţii care au dus la înregistrarea domeniului .ro de către o firmă, simbolul atât de accesibil folosit pentru logo şi multe alte greşeli), uităm să ne gândim la un singur lucru. Toată această nebunie ne va face atât de mult rău. O lume întreagă va vedea ce fiasco a fost lansarea brandului de ţară România.
Aş vrea să cred că avem nişte experţi în managementul situaţilor de criză. Iar aceşti experţi vor reuşi în vreun fel sau altul să minimizeze pierderile în această situaţie.
Mă aştept ca mâine să văd în presa internaţională cum România s-a făcut de râs. Nu ştiu dacă aceasta era dorinţa noastră, dar iată că am reuşit să facem praf un eveniment important pentru turismul românesc.
Vina nu este a lui Cristi sau a celor ce au preluat mai departe articolul său. Vina este doar a ministerului, consiliului de brand, consultantului şi agenţiei de creaţie şi cred că ar trebui traşi la răspundere pentru răul provocat imaginii României.
Mai multe detalii se pot citi la Petreanu , Piticu şi D. Stanca (cu o idee bună de management al crizei) Read More
Prin Cluj, al nostru
Vorbeam de curând cu Alex şi îi spuneam că eu consider această vară ca fiind cea mai frumoasă vară din viaţa mea. Am fost #prinBucureştiulmeu, am fost #prinArad, iar când eram #prin România m-a sunat Andrei şi mi-a zis că vrea să organizăm şi #PrinClujulmeu.
Spuneţi-mi voi cum să nu îmi crească inima în piept când văd că o idee ce mi-a venit într-o zi de februarie a devenit “virală”? Nu mă dau mare, dar mă simt uşor crocantă că am făcut un lucru bun care i-a inspirat şi pe alţii.
Acum a venit momentul să mă plimb prin Cluj şi să mă gândesc la celelalte evenimente #prinoraşulmeu. Pentru că vor mai fi, de asta putem fi siguri cu toţii.
Să vedem ce îmi doresc eu de la aceste 3 zile #prinClujulmeu?
- Abia aştept să ne gătească Andrei – îmbrăcat intr-un tricou pe care scrie mare de tot EBucătaria.ro – chiar dacă se duce de râpă regimul meu.
- Abia aştept să fac bătături de la plimbările prin Cluj.
- Vreau să fac febră musculară la abdomen din cauza găştii: Adrian Ciubotaru, Alex Negrea, Makavelis, Gogu Kaizer, Andreea Burlacu, Nebuloasa (care mă va adopta când mă voi muta eu în Timişoaoa), Carcalacul (pe care abia aştept să îl cunosc, că am auzit o poveste cu lipit afişe), Miruna Molodet şi Carmen Gheorghiţă.
- Vreau să-i cunosc pe TeVeDeCei
Această ocazie mi-a fost oferită de:
Organizatorii evenimentului : WestCityHotel şi BlogDeTurism
Sponsori: Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro, Eximtur.
Prin caniculă, prin Arad
Recunosc că mă simt bine când ştiu ca ideea #prinBucureştiulmeu a fost preluată şi de alte oraşe. Astfel am avut #prinArad, organizat de Dani inspirat de succesul plimbării cu bloggerii prin Bucureşti. Aşa m-a invitat să merg la prima ediţie a evenimentelor #PrinArad care vor invita mai mulţi bloggeri din România să cunoască Aradul şi comunitatea online de acolo.
Vineri dimineaţă cu ochii cârpiţi de somn, am urcat în avionul Carpatair şi am plecat spre Arad. A fost un zbor plăcut şi la 9 dimineaţa am aterizat în Timişoara, unde se găseşte Hubul Carpatair. Având în vedere că distanţa dintre Timişoara şi Arad e de aproximativ 50 de km, transferul din Timişoara se face cu microbuzul. La ora 10 eram în parcarea Hotelului Continental din Arad şi făceam cunoştinţă cu Dani şi Cristina.
Am mers la Terasa Boeme unde am început să mă joc cu Foursquare (îi consider responsabili cu îmbolnăvirea mea pe Adrian şi pe Cristina). Ca o dependentă ce sunt, am deschis repede laptopul pentru a twitteri şi facebookui.
Cine a mai comentat