Articol scris şi trimis de Diana Georgescu
Sorb o cafea şi scriu, aşezată într-un fotoliu amplasat în faţa barului englezesc din incinta Hotelului Hilton din Sibiu. Privesc poarta bogat ornamentată din fier forjat şi în succesiunea gândurilor depăşesc nedumerirea referitoare la tradiţia decorului din fier forjat în Marea Britanie (?).
Observ ulterior că se armonizează cu balustrada spaţiului de recreere, cu cele ale curţii interioare şi cu uşa cu vitralii a salonului Madrigal.
Revin însă la English Bar şi nu pot să nu remarc că spaţiul generos alocat barului din mahon, fotoliile specifice cu spătar înalt şi rezemătoare laterale pot evoca atmosfera caracteristică cluburilor din Albion, unde timpul parcă stă pe loc. Canapelele amplasate strategic în separeuri garantează liniştea tranzacţiilor de tot felul, despre care mi-ar plăcea să cred că sunt toate cât se poate de oneste.
Simţul critic bine administrat mă ajută să remarc cam prea multe ornamente aurii pentru stilul britanic şi tavanul placat cu lemn îmi pare că e afectat oarecum de spoturile încastrate în el.
Dar în ansamblu, reuşeşte să recompună atmosfera şi în final, asta contează! Candelabrele, aplicele şi suportul pentru ziare se încadrează în ansamblu şi pot beneficia de clemenţă.
Hotelul că şi entitate însă, oferă atmosfera de calm şi relaxare la care te-ai aştepta. Serviciul discret, vesela armonioasă şi calitatea cafelei sau chiar a ceaiului, pot face o şedere cauzată de business de-a dreptul agreabilă. Toaletele aferente spaţiului de business sunt exact ceea ce aştepţi de la puzderia de stele a hotelului, emanad rafinament şi bun gust, realizat fără economie. Nuanţa adâncă de verde aleasă pentru paviment şi placarile pereţilor nu face că spaţiul să pară rece aşa cum poate ar fi tentat cineva să creadă. Îi conferă o oarecare stare de comfort şi siguranţă. Muzică suavă, difuzată în surdină, acompaniază toate activităţile, de la cele mai elevate, la cele mai prozaice.
Excepţie poate face cea care se revarsă din barul englezesc şi din care se desprind armonii orientale şi cuvântul “habibi”.
Poate că are importantă şi oraşul în care se află, Sibiul şi tradiţiile sale bucurându-se de mult succes, încă din vremea Mariei Tereza, care îl considera oraşul său preferat.
Într-una dintre “atenansele” clădirii se află un restaurant rustic, numit “Camara Boierului”.
Decorat cu bun gust, fără excese şi fake-uri, acesta oferă acum, în miezul iernii, un asortiment de cârnaţi, caltaboşi, tobă, slăninuţă, şi ceapă roşie, în compania selectă a unei palinci respectabile, servită fierbinte în vase de lut, autentice, la intrarea în local.
Preţul este chiar surprinzător, o porţie costând doar 12 lei.
Balansul se asigură însă prin preţul “normal” perceput pentru băuturi. Dar savoarea preparatelor autentic ardeleneşti, a murăturilor, sarmalelor şi a mămăliguţei coapte în ceaun, fac experienţa de neuitat! O tuşă finală adaugă deserturile, mere coapte, plăcinte cu mere şi lipii cu varză, brânzeturi tradiţionale şi corect preparate, nu contrafăcute! Totul cinstit, corect, preparat ca acasă, pentru gust şi savoare şi nu doar pentru aspect şi plusvaloare.
Că să nu uiţi că acest hotel Hilton se află în Sibiu! În Dumbrava… minunilor?
