Prin caniculă, prin Arad

Recunosc că mă simt bine când ştiu ca ideea #prinBucureştiulmeu a fost preluată şi de alte oraşe. Astfel am avut #prinArad, organizat de Dani inspirat de succesul plimbării cu bloggerii prin Bucureşti. Aşa m-a invitat să merg la prima ediţie a evenimentelor #PrinArad care vor invita mai mulţi bloggeri din România să cunoască Aradul şi comunitatea online de acolo.

Vineri dimineaţă cu ochii cârpiţi de somn, am urcat în avionul Carpatair şi am plecat spre Arad. A fost un zbor plăcut şi la 9 dimineaţa am aterizat în Timişoara, unde se găseşte Hubul Carpatair. Având în vedere că distanţa dintre Timişoara şi Arad e de aproximativ 50 de km, transferul din Timişoara se face cu microbuzul. La ora 10 eram în parcarea Hotelului Continental din Arad şi făceam cunoştinţă cu Dani şi Cristina.
Am mers la Terasa Boeme unde am început să mă joc cu Foursquare (îi consider responsabili cu îmbolnăvirea mea pe Adrian şi pe Cristina). Ca o dependentă ce sunt, am deschis repede laptopul pentru a twitteri şi facebookui.

De la Terasa Boeme am pornit spre Hotelul Wolf unde ne-am cazat, am făcut un duş şi am fugit la masă. După masă am plecat de la Gară înspre centrul Aradului.
Gara Mare are o poveste interesantă. A fost construită după planurile lui Ludovic Szantay şi distrusă în timpul celui de-al doilea război. A fost reconstruită după planurile originale, doar interiorul fiind influenţat de stilul comunist.


Următorul punct care mi-a atras atenţia a fost Cladirea BNR – construită în stilul clasic între 1905-1906. Şi chiar lângă găsim şi Primăria Aradului. O clădire impunătoare “construită după planurile lui Pekar Ferencz în anii 1875 în stil neo-renascentist. În 1878 a fost instalat ceasul din turn, el fiind adus din Elveţia. Înălţimea turnului central este de 54 m.” Adrian spunea că la fix cântă tema din Chariots of fire


A urmat Catedrala Catolică care a fost construită în 1902-1904 după planurile lui Emil Tabakovich. Este o structură în stil renascentist, are o înălţime a turnului de 56 m, iar pe frontispiciu se vede o replică a “Pieta”.


Am văzut şi alte clădiri importante din Arad şi ne-am plimbat în caniculă. Când am ajuns în Parcul Reconcilierii eram prea obosiţi şi bătuţi de soare să mai vrem altceva decât aer condiţionat şi o băutură rece.


La întâlnirea cu bloggerii arădeni am avut plăcerea de a o întâlni pe Maddy, una dintre bloggeriţele mele favorite, pe care am invitat-o #prinBucureştiulmeu, dar care a preferat să meargă în voiajul de nuntă, decât să se plimbe prin Bucureşti.
La finalul întâlnirii cu bloggerii arădeni am primit diplome. Am fost declarată cetăţean Doipedoi.

După o plecare intempestivă de la Terasa Boeme, unde am reuşit să-mi rătăcesc încărcătorul telefonului, ne-am îndreptat spre hotel pentru câteva ore de odihnă, pe care eu le-am refuzat cu graţie şi am scris un articol pe blogul personal.

Cum mie mi se făcuse o poftă nebună de murături şi oricum trebuia să ieşim la masă, am fost duşi la Terasa Ratio, unde nu am găsit nici murături şi nici Silva Neagră, dar am întâlnit un ospătar foarte amuzant, care ne-a dat nişte replici numai bune. Dacă serveşti o masă de onlineri şi le arunci un “brb” sau “you’ve got mail” îi farmeci în mod instant. Mie mi-a plăcut atât de mult încât ne-am împrietenit pe facebook.

După masă, am plecat să fotografiem Aradul noaptea, însă eu eram prea obosită să mai mă plimb.


După o noapte odihnitoare ne-am trezit cu forţe proaspete şi am mers pe terasa Hotelului Continental pentru câteva fotografii ale oraşului şi un interviu.




A fost un tur de forţă cu siguranţă. A fost obositor dar şi foarte plăcut şi vreau să-i mulţumesc lui Dani că s-a gândit să mă invite. Le mulţumesc şi sponsorilor: Carpatair, Eximtur, Glsa şi American Built .
Au mai scris: Alex Farca, Roxana Farca, Bogdana Dumitru, Adrian Ciubotaru, Daniel Mitre, Glsa, Adrian Rotar, Maddy, Cristina Dima şi Denis Pop, Adrian Pop şi Tomckat.

PS: Există un cartier care se numeşti Micalaca
PPS: Adrian mulţumesc pentru încărcătorul de LG. Când ajungi prin Bucureşti sau vin eu #prinarad dau o bere.