Cel mai lung, cea mai mare, cel mai… Horia Vârlan versus Ştefan Bercea, Jakob Haussmann, Petrişor Tănase şi Robert Rainford
Articol scris şi trimis de Anaconda
Desfăşurarea ediţiei a doua a BFF a fost plasată în timp mult prea aproape de cea de a treia ediţie a Campionatului internaţional de Gătit în aer Liber.
În spaţiu însă a fost plasată mult prea departe, întrucât BFF s-a desfăşurat în Băneasa Shopping City, sau mai precis în faţa acestuia.
Din aceste două motive cred, BFF nu putea fi avantajată de nici o comparaţie între cele două manifestări gasronomice.
Deşi multe ar fi putut fi atracţiile – Piaţă ţărănească, Piaţă siciliană, preparate de origine libaneză, peruană, indiană sau diverse delicatese franţuzeşti şi chiar un loc de joacă pentru copii – vizitatorii nu au fost prea numeroşi şi nici măcar cel mai mare borş de peşte pregătit de către Horia Vârlan (duminică 24 mai) nu a reuşit să stârnească entuziasmul scontat.
Degeaba jambon afumat, cârnaţi cu busuioc, salam de măgar şi palincă de Zalău, degeaba reţete tradiţionale şi 550 de ani de bucătărie românească, pentru că bugetul romanului subţiat de omniprezenta”criză” şi cele 14 zile care au despărţit cele două evenimente nu i-au dat prea multe şanse BFF-ului mai ales după ce în Parcul Izvor cu doar două weekenduri în urmă se produceau”greii” gastronomiei româneşti şi chiar supra mediatizatul Robert Rainford.
Iar goana după cea mai mare, cel mai lung, nu prea mai generează efectul scontat, mai ales când locaţia este greu accesibilă, creatoare de paradoxuri de genul :cei care puteau ajunge nu erau interesaţi iar cei care erau interesaţi nu prea puteau ajunge.
Dacă eşti un obişnuit al acestor evenimente înţelegi că în gastronomie, poate chiar mai mult decât în alte domenii, e vorba de orgolii şi în faţă orgoliilor toate celelalte pălesc.
Cele două manifestări ar fi putut împarţi succesul sau ar fi putut genera succes dublu dacă nu se succedau atât de rapid şi dacă BFF s-ar fi desfăşurat într-un loc la îndemâna celor cărora li se adresează, bucureşteanul de mijloc, mâncător de mici şi băutor de bere, dornic de un borş pescăresc oferit în preţul biletului de intrare şi care ar fi scotocit în buzunar după câteva zeci de lei care să acopere preţul unui “moft”de brânză de capră, ulei de măsline extravirgin sau a unei felii de jambon autohtone sau siciliene.
Şi ca o concluzie aş cita-o pe Cindy Crawford (sper să nu greşesc!) care spunea că “frumusetea deschide orice uşă” dar prostia o închide repede la loc putem noi adauga din experienţă romanească.
Fotografii preluate de pe Foto Stefan Read More
Cine a mai comentat