Cum să ne promovăm
Exact când mă gândeam câte oportunităţi de promovare a destinaţiilor turistice există în acest moment şi cum România nu ştie să le folosească, am găsit pe blogul Nomadic Narrative un articol despre Cambodgia.
Mai precis despre cum s-au gândit cei de la (presupun!) Ministerul Turismului Cambodgian că ar putea să beneficieze de internet şi social media şi cum ar putea să se promoveze.
Da, este adevărat că nu ştim sigur că vor fi păreri pozitive. Poate vor scrie şi despre gropi sau câinii vagabonzi, dar cel puţin se va scrie despre România şi asta contează foarte mult.
Sursa: Nomadic Narrative
Read MoreCătre soare!
Când am găsit acest filmuleţ, am rămas atât de impresionată de felul în care este descrisă ţara noastră. Din păcate sunt unele informaţii eronate.
Şi imaginea recurentă: câinii.
Au Soleil (To The Sun) from Josh Wedlake on Vimeo.
Citiţi şi povestea scrisă de Josh Wedlake.
Read MoreRoblogfest 2010 – reflecţii personale
Mă tot întrebam în sinea mea dacă acest articol îşi are rostul pe acest blog sau pe blogul personal. Răspunsul e unul singur: Blogdeturism.ro participă la Roblogfest 2010, prin urmare aici îmi voi expune părerea.
Vreau să mă fac înţeleasă, mă aşteptam ca acest concurs să reprezinte cât mai bine blogosfera anului 2010, iar cei de la Fourhooks.ro – organizatorii – cu siguranţă depun eforturi pentru a face un festival serios.
Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru despre concurenţi.
Impresii de la primul Târg de Vacanţe
Aşa cum v-am promis în articolul precedent despre târgul de vacanţe de la Cluj Napoca, de la Expo Transilvania, am fost prezent în fiecare zi luând astfel pulsul primului târg de vacanţe din Transilvania.
Târgul de Vacanţe reprezintă o noua oportunitate atât pentru agenţiile de turism clujene şi vine cu rezonabile pentru pasionaţii de călătorie.
Read MoreFestin la Hilton Sibiu, în salonul Madrigal
Articol scris şi trimis de Diana Georgescu
Mărturisesc că în momentul în care am revenit în acest hotel, de acesta dată ca invitat al unui prestigios eveniment local, aveam de trecut două mari bariere: aşteptările majore faţă de serviciile hotelului (în care mai fusesem) şi reticenţa cauzată de câteva relatări nu tocmai favorabile, ale unor prieteni.
În plus, numele salonului îmi rememora un cor celebru şi multiple prânzuri şi cine incredibile, din copilăria mea, în ultra-prohibitivul Restaurant Madrigal al Hotelului Intercontinental din Bucureşti. Discrepanţa dintre foametea care cuprinsese România anilor ‘80 şi luxul care domnea în respectivul restaurant, făcea ca, pentru mine, de fiecare dată, experimentul să pară halucinant. (Dulce recunoştinţă memoriei lui Eduard, fratele tatălui, care cu ajutorul coroanelor suedeze, făcea atunci posibilă incursiunea, şlefuindu-mi înclinaţiile native, la vârsta adolescenţei.)
Cine a mai comentat